Motto: “Inceputul fie cum o fi, sfarsitul sa fie bun!”
Mi-a placut acest citat atat de mult incat am decis sa ii aprofundez sensul si sa-l introduc in viata mea...Asa ca am sa iti povestesc inceputul caci sfarsitul nu-l voi putea scrie niciodata...
In urma cu o luna s-a mai deschis un nou volum din cartea vietii mele. Am inceput liceul. Am decis ca dupa fiecare luna a vietii mele din liceu sa iti povestesc ce se intampla. Toata lumea spune ca e ceea mai frumoasa perioada a vietii, sper sa fie si pentru mine la fel. Sunt putin uimita cum de am ajuns aici, parca timpul a luat primul avion si acesta a zburat cu mult peste viteza normala. Dar sa revenim la ceea ce vreau sa-ti povestesc.
In prima zi de scoala am avut un oarecare soc pentru ca am aflat ca sunt in alta clasa decat cea in care credeam eu si nu stiam ce sa fac.. Imi venea sa si plang sa si rad in acelasi timp; sa plang pentru ca nu aveam pe nimeni cu care sa pot vorbi si sa rad pentru ca eram in clasa unde mi-am dorit. Am facut un amestec de stari la inceput dar am ramas neutra.
Pe la ora zece (15 septembie), toti copiii erau stransi in grupuri ce aveau sa formeze clasele... M-am alaturat si eu multimii de copii care urmau sa-mi devina colegi. Ana, Miha si Andreea pareau incantate ca vom fii colege. Pe Ana am cunoscut-o prin intermediul unei prietene comune. Pe Miha o cunosc de cand ma stiu dar atunci cand eram mici mereu ne certam pe jucarii, ne trageam de par, intr-un cuvat nu ne agream deloc dar iata-ne la o varsta la care putem sa realizam cat de cat ce se intampla cu noi si acum suntem prietene. Pe Andreea am cunoscut-o la fel ca si pe Ana, prin intermediul unei prietene. Simteam ca de ele ma voi apropria mai mult si asa a fost...
Ciudat sau nu, in primele doua saptamani nu-mi placea deloc, era totul atat de greu si profesorii erau altii... Colegii erau majoritatea noi si imi era incomod sa ma lovesc de atatia necunoscuti, spun majoritatea pentru ca sunt cativa care au fost cu mine in gimnaziu, unii din clasa I, altii care au venit pe parcursul acelor opt ani si unii i-am cunoscut in diferite circumstante... ma pot declara fericita ca nu eram singura, dar ma simteam singura pentru ca niciunul dintre ei nu imi era apropriat, prietenele mele fiind in alte clase. Insa prietenii se pot lega oricand. De exemplu pe Iulia, Geanina si Ileana nu le cunosteam deloc dar intre timp ne-am imprietenit si acum parca ne-am stii de o viata... Sper ca peste doua-trei luni sa mai adaug la colectia de prieteni multe colege si ca pana in clasa a X-a sa fim un tot-unitar.
Acum ma simt mai bine stiind ca am priteni in clasa.Cam atat despre prima luna petrecuta in liceu.
Mi-a placut acest citat atat de mult incat am decis sa ii aprofundez sensul si sa-l introduc in viata mea...Asa ca am sa iti povestesc inceputul caci sfarsitul nu-l voi putea scrie niciodata...
In urma cu o luna s-a mai deschis un nou volum din cartea vietii mele. Am inceput liceul. Am decis ca dupa fiecare luna a vietii mele din liceu sa iti povestesc ce se intampla. Toata lumea spune ca e ceea mai frumoasa perioada a vietii, sper sa fie si pentru mine la fel. Sunt putin uimita cum de am ajuns aici, parca timpul a luat primul avion si acesta a zburat cu mult peste viteza normala. Dar sa revenim la ceea ce vreau sa-ti povestesc.
In prima zi de scoala am avut un oarecare soc pentru ca am aflat ca sunt in alta clasa decat cea in care credeam eu si nu stiam ce sa fac.. Imi venea sa si plang sa si rad in acelasi timp; sa plang pentru ca nu aveam pe nimeni cu care sa pot vorbi si sa rad pentru ca eram in clasa unde mi-am dorit. Am facut un amestec de stari la inceput dar am ramas neutra.
Pe la ora zece (15 septembie), toti copiii erau stransi in grupuri ce aveau sa formeze clasele... M-am alaturat si eu multimii de copii care urmau sa-mi devina colegi. Ana, Miha si Andreea pareau incantate ca vom fii colege. Pe Ana am cunoscut-o prin intermediul unei prietene comune. Pe Miha o cunosc de cand ma stiu dar atunci cand eram mici mereu ne certam pe jucarii, ne trageam de par, intr-un cuvat nu ne agream deloc dar iata-ne la o varsta la care putem sa realizam cat de cat ce se intampla cu noi si acum suntem prietene. Pe Andreea am cunoscut-o la fel ca si pe Ana, prin intermediul unei prietene. Simteam ca de ele ma voi apropria mai mult si asa a fost...
Ciudat sau nu, in primele doua saptamani nu-mi placea deloc, era totul atat de greu si profesorii erau altii... Colegii erau majoritatea noi si imi era incomod sa ma lovesc de atatia necunoscuti, spun majoritatea pentru ca sunt cativa care au fost cu mine in gimnaziu, unii din clasa I, altii care au venit pe parcursul acelor opt ani si unii i-am cunoscut in diferite circumstante... ma pot declara fericita ca nu eram singura, dar ma simteam singura pentru ca niciunul dintre ei nu imi era apropriat, prietenele mele fiind in alte clase. Insa prietenii se pot lega oricand. De exemplu pe Iulia, Geanina si Ileana nu le cunosteam deloc dar intre timp ne-am imprietenit si acum parca ne-am stii de o viata... Sper ca peste doua-trei luni sa mai adaug la colectia de prieteni multe colege si ca pana in clasa a X-a sa fim un tot-unitar.
Acum ma simt mai bine stiind ca am priteni in clasa.Cam atat despre prima luna petrecuta in liceu.
